Early hours of october

Sfarsit de octombrie, se trezeste sictirit; chestia gri de pe cer obisnuia sa fie albastra in urma cu putina vreme. Cu fiecare an care trece, ii vine tot mai greu sa accepte faptul ca cineva strica albastrul cerului cu o pensula murdara, exact ca un copil de gradinita care descopera magia acuarelelor. Nu ii place frigul. Adora, in schimb, felul in care asfaltul de pe trotuare se coloreaza cu toate nuantele de portocaliu, rosu si maro, acoperit de frunzele cazute din copacii care au inceput sa tremure.

Se uita pe geam, ridica din umeri, pune ibricul pe foc si merge la dus. Nu-i genul de om care sa traga al doilea pui de somn sub un jet de apa, asa ca se spala repede si iese inainte sa apuce cafeaua sa-si faca numarul pe tot aragazul. Macar mirosul de cafea nu se schimba niciodata, vara, iarna, tot il face sa surada, oricat de mult l-ar indispune excesul de non-culoare de dupa peretii casei sale. Isi toarna cafea in ceasca primita cadou de la o fosta iubita, nu stie de ce ii place atat cana respectiva, poate pentru ca e albastra, sau poate pentru ca a fost cadoul potrivit in momentul potrivit, oricum ar fi, parca si cafeaua e hipnotizata de vocea Ninei Simone si intotdeauna stie cand sa se opreasca inainte sa transforme cana intr-o cascada maronie. Aprinde o tigara; primul fum de dimineata e de fiecare data la fel de bun, dar la fel de diferit. Fumeaza incet, savurand din cafea, pentru el momentele astea raman prinse in timp, niciodata nu o sa-si aminteasca de faptul ca in seara precedenta a adormit mistuit de ganduri sau razand cu gura pana la urechi, o sa isi aminteasca, in schimb, fiecare dimineata in care, printre amestecul de miros de cafea si fum de tigara, o voce ii spunea :

“It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me
And I'm feeling good”

Se termina piesa, se termina cafeaua, iar tigara zace in propria-(si)i cenusa. Si-au facut si azi datoria, i-au plantat un zambet larg pe fata si, culmea, nu se supara niciodata, chiar daca zilnic sunt lasate in urma si aud usa trantindu-se si cheia rasuncindu-se, inchizand pe vecie inca un vis matinal.

Inca un talen subapreciat :)

Paradigme intelectuale, ver. 1.0.0 beta

Omul, ca fiinta existentiala de sine statatoare constata zilnic , uneori cu stupoare, alteori cu placere, de cele mai multe ori cu indiferenta, faptul ca este pus in fata unor alegeri.
Aprioric vorbind, nu exista decat un singur moment in viata in care nu putem alege, anume: cel in care venim pe lume, in rest putem alege cam orice, nu din frageda pruncie dar odata cu timpul alegerile se “importantizeaza” si se inmultesc iepureste si ne suprapopuleaza, uneori pana la refuz cusca cerebrala rezervata deciziilor.Ce mare paradox!Omului ii se cere sa gandeasca tot timpul in afara cutiei in timp ce el are in cap zeci de mii de cutii umplute cu amintiri, credinte, ratiuni, perversiuni si alte mii de accesorii mai mult sau mai putin folositoare.
Daca e sa privim alegerile din punct de vedere politic, sunt o chestie care se intampla in majoritatea statelor, cel putin in cele unde oamenii s-au luminat si si-au dat seama ca Dumnezeu e mai ocupat cu treburi mai importante decat sa isi trimita “alesii” pe pamant pentru a conduce norodul.
Scriu chestia asta, ca un indemn la ratiune, inaintat celor care in momentul in care au ales anumite cai in viata au ales totodata sa ii condamne pe ceilalti, nu am inteles niciodata de ce unii oameni aleg sa creada ca daca n-ai o anume culoare, rasa, religie, lungime a parului nu esti demn de lumea asta.
Traind in Romania post-belica-decembrista-desteapta , post orice….dau zilnic peste combinari de N luate cate K, natii de oameni, si raman lovit in cap de o cometa cand vad cat ii ajuta asa-zisul intelect.Nu am cum sa inteleg oamenii, care in numele lui Dumnezeu de exemplu – vezi secte religioase, cruciade si alte bairamuri de genul – mutileaza fizic sau psihic , creieiere infantile, cum la fel de bine nu inteleg cum un copil care s-a jucat cu barcutele o viata intreaga a ajuns sa fie presedinte sau cum oameni ca Galilei au fost condamnati de catre o societate care nici macar nu avea sireturi, nici vorba sa mai si stie sa se lege la ele.
Inchei prin a face un apel la indiferenta intelectuala tuturor celor care-s prea ocupati sa condamne orice om care nu isi face viza de flotant la biserica, sau refuza sa puna o stampila pe-un buletin de vot, o femeie care se hotaraste ca nu e pregatita sa aduca un suflet pe lume, un adolescent care are probleme existentiale crunte sau mai putin crunte, etc. In fond un banal "da" sau "nu" iti poate face urmatoarea clipa, cea mai buna din viata!