Early hours of october

Sfarsit de octombrie, se trezeste sictirit; chestia gri de pe cer obisnuia sa fie albastra in urma cu putina vreme. Cu fiecare an care trece, ii vine tot mai greu sa accepte faptul ca cineva strica albastrul cerului cu o pensula murdara, exact ca un copil de gradinita care descopera magia acuarelelor. Nu ii place frigul. Adora, in schimb, felul in care asfaltul de pe trotuare se coloreaza cu toate nuantele de portocaliu, rosu si maro, acoperit de frunzele cazute din copacii care au inceput sa tremure.

Se uita pe geam, ridica din umeri, pune ibricul pe foc si merge la dus. Nu-i genul de om care sa traga al doilea pui de somn sub un jet de apa, asa ca se spala repede si iese inainte sa apuce cafeaua sa-si faca numarul pe tot aragazul. Macar mirosul de cafea nu se schimba niciodata, vara, iarna, tot il face sa surada, oricat de mult l-ar indispune excesul de non-culoare de dupa peretii casei sale. Isi toarna cafea in ceasca primita cadou de la o fosta iubita, nu stie de ce ii place atat cana respectiva, poate pentru ca e albastra, sau poate pentru ca a fost cadoul potrivit in momentul potrivit, oricum ar fi, parca si cafeaua e hipnotizata de vocea Ninei Simone si intotdeauna stie cand sa se opreasca inainte sa transforme cana intr-o cascada maronie. Aprinde o tigara; primul fum de dimineata e de fiecare data la fel de bun, dar la fel de diferit. Fumeaza incet, savurand din cafea, pentru el momentele astea raman prinse in timp, niciodata nu o sa-si aminteasca de faptul ca in seara precedenta a adormit mistuit de ganduri sau razand cu gura pana la urechi, o sa isi aminteasca, in schimb, fiecare dimineata in care, printre amestecul de miros de cafea si fum de tigara, o voce ii spunea :

“It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me
And I'm feeling good”

Se termina piesa, se termina cafeaua, iar tigara zace in propria-(si)i cenusa. Si-au facut si azi datoria, i-au plantat un zambet larg pe fata si, culmea, nu se supara niciodata, chiar daca zilnic sunt lasate in urma si aud usa trantindu-se si cheia rasuncindu-se, inchizand pe vecie inca un vis matinal.

Sfarsit de octombrie, se trezeste sictirit; chestia gri de pe cer obisnuia sa fie albastra in urma cu putina vreme. Cu fiecare an care trece, ii vine tot mai greu sa accepte faptul ca cineva strica albastrul cerului cu o pensula murdara, exact ca un copil de gradinita care descopera magia acuarelelor. Nu ii place frigul. Adora, in schimb, felul in care asfaltul de pe trotuare se coloreaza cu toate nuantele de portocaliu, rosu si maro, acoperit de frunzele cazute din copacii care au inceput sa tremure.

Se uita pe geam, ridica din umeri, pune ibricul pe foc si merge la dus. Nu-i genul de om care sa traga al doilea pui de somn sub un jet de apa, asa ca se spala repede si iese inainte sa apuce cafeaua sa-si faca numarul pe tot aragazul. Macar mirosul de cafea nu se schimba niciodata, vara, iarna, tot il face sa surada, oricat de mult l-ar indispune excesul de non-culoare de dupa peretii casei sale. Isi toarna cafea in ceasca primita cadou de la o fosta iubita, nu stie de ce ii place atat cana respectiva, poate pentru ca e albastra, sau poate pentru ca a fost cadoul potrivit in momentul potrivit, oricum ar fi, parca si cafeaua e hipnotizata de vocea Ninei Simone si intotdeauna stie cand sa se opreasca inainte sa transforme cana intr-o cascada maronie. Aprinde o tigara; primul fum de dimineata e de fiecare data la fel de bun, dar la fel de diferit. Fumeaza incet, savurand din cafea, pentru el momentele astea raman prinse in timp, niciodata nu o sa-si aminteasca de faptul ca in seara precedenta a adormit mistuit de ganduri sau razand cu gura pana la urechi, o sa isi aminteasca, in schimb, fiecare dimineata in care, printre amestecul de miros de cafea si fum de tigara, o voce ii spunea :

“It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me
And I'm feeling good”

Se termina piesa, se termina cafeaua, iar tigara zace in propria-(si)i cenusa. Si-au facut si azi datoria, i-au plantat un zambet larg pe fata si, culmea, nu se supara niciodata, chiar daca zilnic sunt lasate in urma si aud usa trantindu-se si cheia rasuncindu-se, inchizand pe vecie inca un vis matinal.

Sfarsit de octombrie, se trezeste sictirit; chestia gri de pe cer obisnuia sa fie albastra in urma cu putina vreme. Cu fiecare an care trece, ii vine tot mai greu sa accepte faptul ca cineva strica albastrul cerului cu o pensula murdara, exact ca un copil de gradinita care descopera magia acuarelelor. Nu ii place frigul. Adora, in schimb, felul in care asfaltul de pe trotuare se coloreaza cu toate nuantele de portocaliu, rosu si maro, acoperit de frunzele cazute din copacii care au inceput sa tremure.

Se uita pe geam, ridica din umeri, pune ibricul pe foc si merge la dus. Nu-i genul de om care sa traga al doilea pui de somn sub un jet de apa, asa ca se spala repede si iese inainte sa apuce cafeaua sa-si faca numarul pe tot aragazul. Macar mirosul de cafea nu se schimba niciodata, vara, iarna, tot il face sa surada, oricat de mult l-ar indispune excesul de non-culoare de dupa peretii casei sale. Isi toarna cafea in ceasca primita cadou de la o fosta iubita, nu stie de ce ii place atat cana respectiva, poate pentru ca e albastra, sau poate pentru ca a fost cadoul potrivit in momentul potrivit, oricum ar fi, parca si cafeaua e hipnotizata de vocea Ninei Simone si intotdeauna stie cand sa se opreasca inainte sa transforme cana intr-o cascada maronie. Aprinde o tigara; primul fum de dimineata e de fiecare data la fel de bun, dar la fel de diferit. Fumeaza incet, savurand din cafea, pentru el momentele astea raman prinse in timp, niciodata nu o sa-si aminteasca de faptul ca in seara precedenta a adormit mistuit de ganduri sau razand cu gura pana la urechi, o sa isi aminteasca, in schimb, fiecare dimineata in care, printre amestecul de miros de cafea si fum de tigara, o voce ii spunea :

“It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me
And I'm feeling good”

Se termina piesa, se termina cafeaua, iar tigara zace in propria-(si)i cenusa. Si-au facut si azi datoria, i-au plantat un zambet larg pe fata si, culmea, nu se supara niciodata, chiar daca zilnic sunt lasate in urma si aud usa trantindu-se si cheia rasuncindu-se, inchizand pe vecie inca un vis matinal.